Mi se pare ideal momentul in care reusesti sa nu te mai percepi din exterior, cand reusesti sa nu te mai vezi din afara, sa-ti fii tu – tie insuti – oglinda. Propria oglinda interioara.
Sa spui: “Sunt! Si exist cu-adevarat!” Sa te percepi clar, sa te vezi in oglinda curata. Nevoalat.
***
Daca vrei sa vii inspre lume, sa te deschizi, sa arunci puntea aceea de legatura, atunci e necesar ca mai intai sa te adancesti in tine. Sa parcurgi drumul invers asadar… Altminteri n-are sens sa iti doresti deschiderea, acest demers e fara rost.
Cu cat iti doresti mai mult sa iesi la iveala, cu-atat mai mult trebuie sa te cufunzi in adanc, cu atat mai mult sa fii tu insuti. Altminteri, in loc sa acoperi golul relationarii cu lumea, acesta din urma se adanceste, devenind prapastie tot mai greu de trecut.
