Uneori ma simt atat de departe si de straina, dar mi-e mai bine-asa, nici buna, nici rea. Atat de detasata, incat ma intreb ce-i cu mine. Orice frunza, fiecare freamat, imi deschide-nainte o poarta, precum o fasie, parca o alta dimensiune, o alee noua pe care sa o pot lua. Ca si cum ai merge printre valuri de lumina si, dand unul la o parte, ai putea avea surpriza de-a te gasi altundeva.